Periodic ni se intampla sa auzim ca „era mai bine inainte, cand se platea la comun” si ne este greu sa intelegem uneori cum anumite lucruri care au cauzat discutii majore, sunt uitate atat de usor.
Prefata (context)
Cand s-a conturat pentru prima data legislatia pentru distributia costurilor pentru incalzire cu repartitioare de costuri, asociatiile de proprietari aveau sarcina de a stabili un procent pentru consumul partilor comune si un procent pentru consumul distribuit pe calorifere. In general, procentul pentru parti comune a fost ales extrem de mic, undeva intre 5% si 10%, iar, in lunile noiembrie sau martie, daca toti locatarii inchideau caloriferele pentru ca era cald, cu exceptia unuia, acelui apartament care nu si-a inchis caloriferele din diferite motive, i se distribuia 90%-95% din factura de energie termica a blocului.
Evident ca acest lucru a generat niste anomalii majore si niste facturi pentru incalzire care faceau cap de afis in presa din Romania. Fara a se investiga cauza, concluzia generala a fost ca „repartitoarele sunt de vina”.
Ulterior, ANRSC a elaborat o norma tehnica de aplicare, care presupunea montarea unui repartitor pentru determinarea procentului consumat pe partile comune, care acum era unul variabil, iar distributia costurilor pe apartamente s-a echilibrat. Discutiile s-au stins si in cadrul asociatiilor de proprietari. La elaborarea acestei norme tehnice s-a solicitat si expertiza noastra, a specialistilor din domeniul contorizarii individuale.
La cativa ani de la elaborare, ne-am intrunit din nou pentru a analiza daca e necesar sa propunem noi modificari si, culmea, au existat „experti” care propuneau revenirea la procentele fixe, stabilite in asociatie. Probabil doar de dragul propunerii unei modificari, parca stergand din memorie eternele discutii cauzate de acel mod de distributie si episoadele interminabile de la TV in care oameni plangeau din cauza facturilor mari de la caldura.
Era ceva de neinteles…
Acum revenind la contorizarea apei calde si reci menajere.
Inaintea procesului de contorizare, mai toate WC-urile erau ruginii din cauza scurgerilor de apa, mai toate bateriile picurau si nimanui nu-i pasa, pe ideea „De ce sa repar la mine? Oricum platim la comun, plus, degeaba repar eu daca vecinul nu-si repara”.
Pe langa faptul ca totul era mizerabil si atitudinea asta parca adancea si mai mult diferenta dintre noi si alte tari, a inceput sa creasca simtitor si costul apei si neglijenta asta sa fie simtita tot mai greu in buzunare.
La sfarsitul anilor ’90, inceputul anilor 2000, contorizarea apei la nivel de apartament a luat amploare, deoarece oamenii si-au dat seama ca investitia se amortizeaza in cateva luni, apoi economiile se simt direct in buzunar. Cererea era atat de mare incat in primele luni ale anului se faceau programari de montaj de contoare pentru sfarsitul anului.
Odata contorizata apa calda si rece, pe langa faptul ca asigura o plata a ceea ce s-a consumat individual, oamenii au devenit mai constienti si si-au reparat bazinele sau bateriile defecte, ba mai mult, si-au schimbat obiceiurile si, asa cum s-au obisnuit sa stinga lumina cand parasesc o camera (tot pentru ca exista un contor individual), opreau si apa atunci cand nu era nevoie sa curga. Impactul a fost major la nivel de tara, in ceea ce priveste consumul de apa.
Acum, dupa 15-20 de ani de utilizare a contoarelor, se pare ca problemele initiale au fost uitate si asta ne mira.
Posibil cauza sa fie ca acele contoare montate initial s-au uzat si au aparut alte probleme din aceasta cauza, dar solutia mai simpla nu ar fi inlocuirea contoarelor cu unele noi?
Renuntarea la contorizarea individuala ar rezulta pur si simplu in lipsa de interes in a mai face economii avand in vedere ca utilizatorul nu si-ar mai putea impacta costul prorpiu prin felul in care consuma apa.
Contorizarea apei este o prostie. La 99 % din asociații, administratorii doar își iau leafa de casier. Nu se verifica în apartamente și plătim diferențe și de 3-4 MC de apartament. Pausalul era cea mai buna soluție. Plăteau și hoții.